Autocontrol

Reusim sa controlam propriile actiuni?

Am oarece indoieli. Am realizat de curand cat de influtentabili suntem in momentul in care luam decizii aparent obiective. Pur si simplu nimic nu suna la fel a doua oara - e o chestiune de-a dreptul ciudata daca stai sa te gandesti. A nu controla pana la urma ceea ce faci, a face tot posibilul sa te autocenzurezi, dar sa reusesti doar pana la un punct.

Poate ca e o garantie pe care Divinitatea ne-o acorda pentru a asigura o oarecare diversitate in fapte. Poate ca e haosul necontrolat care ne-a creat si pe noi. Nu e acelasi lucru cand primesti un telefon cand esti nervos, ori daca esti placid, ori daca esti fericit. Suna atat de banal, dar totusi nu e deloc asa. E unul dintre adevarurile spuse de prea multe ori ca sa mai poata rezona cu adevarat in noi.

Ma uit cateodata la biroul la care am stat in ultimii trei ani si-mi dau seama ca nu am fost niciodata cu adevarat atent la el. Lucruri care par evidente si totusi nu sunt. Minimalismul in aprecieri estetice al barbatilor poate ca e pana la urma doar o forma de handicap mintal. Poate ca barbatii nu au ceva ce le-ar trebui ca sa observe detalii. Nu sunt grabiti, nu sunt superficiali, poate ca sunt doar handicapati. Si prin asta nu vreau sa sugerez ca ar trebui sa li se cedeze locul in autobuz de aici incolo.

Sa nu cadem totusi prada unei "minima moralia", desi suntem si altceva decat suma de greseli si de lucruri bune pe care le facem. Totusi, a nu face un lucru bun atunci cand ai de ales, si-l simti in tine, a actiona gresit cand iti e clara calea, asta nu poate fi scuzat. A incerca sa faci bine dar a iesi rau - ei bine, asta cred ca e scuzabil. Bine si rau - da.. cred ca bine si rau exista, dar nu in noi, ci undeva la margine. In noi pare ca e un galben pal cu straluciri albastre.