Si lumea se va schimba

Exista lucruri pe lumea asta care sunt perfecte.

Da, sunt lucruri care nu au nimic ce ar putea fi schimbat. Sunt lucruri intregi, pe care daca ar fi sa le pipai, ai decreta ca sunt perfect rotunde. Nici nu conteaza daca sunt simple sau complicate, sunt intreguri pe de-a-ntregul.

Stai si te uiti la cate o poza si-ti dai seama ca daca ai fi fost acolo, n-ai fi putut simti nimic mai mult. Si daca stai si o privesti, si o privesti poate in ochi, te pierzi in unde, ori te uiti in soarele de toamna si-ti spui ca soarele de toamna asa e, nu altcumva, atunci probabil e un picior de plai, poate si-o gura de rai. Si chiar de lipseste poate uneori ceva, esti sigur ca acel ceva se va gasi.

Si cred ca mai obisnuiesti sa alergi dimineata prin parc, sa bei apa din sticla si sa asculti "Hey, Jude" - cu dimineata printre frunze si roua pe glezne. Ajungi acasa, bei o cafea dupa un dus fierbinte, si esti intreg - tu cu lumea ta si cu tot ce e mai bun alaturi de cafea - fursecul tare si dulce, putin uscat.

Asculti poate Bach cand vine seara, asa cum face Gabi, inchizi ochii si-ti dai seama ca regii sunt vii si stau in loje, ca umbra lor e langa tine si ca tu, draga mea, din stanga mea, tu esti jumatea de lume care lipsea, din poza si din unda.

Despre greseli si gresiti

fgs

Autocontrol

Reusim sa controlam propriile actiuni?

Am oarece indoieli. Am realizat de curand cat de influtentabili suntem in momentul in care luam decizii aparent obiective. Pur si simplu nimic nu suna la fel a doua oara - e o chestiune de-a dreptul ciudata daca stai sa te gandesti. A nu controla pana la urma ceea ce faci, a face tot posibilul sa te autocenzurezi, dar sa reusesti doar pana la un punct.

Poate ca e o garantie pe care Divinitatea ne-o acorda pentru a asigura o oarecare diversitate in fapte. Poate ca e haosul necontrolat care ne-a creat si pe noi. Nu e acelasi lucru cand primesti un telefon cand esti nervos, ori daca esti placid, ori daca esti fericit. Suna atat de banal, dar totusi nu e deloc asa. E unul dintre adevarurile spuse de prea multe ori ca sa mai poata rezona cu adevarat in noi.

Ma uit cateodata la biroul la care am stat in ultimii trei ani si-mi dau seama ca nu am fost niciodata cu adevarat atent la el. Lucruri care par evidente si totusi nu sunt. Minimalismul in aprecieri estetice al barbatilor poate ca e pana la urma doar o forma de handicap mintal. Poate ca barbatii nu au ceva ce le-ar trebui ca sa observe detalii. Nu sunt grabiti, nu sunt superficiali, poate ca sunt doar handicapati. Si prin asta nu vreau sa sugerez ca ar trebui sa li se cedeze locul in autobuz de aici incolo.

Sa nu cadem totusi prada unei "minima moralia", desi suntem si altceva decat suma de greseli si de lucruri bune pe care le facem. Totusi, a nu face un lucru bun atunci cand ai de ales, si-l simti in tine, a actiona gresit cand iti e clara calea, asta nu poate fi scuzat. A incerca sa faci bine dar a iesi rau - ei bine, asta cred ca e scuzabil. Bine si rau - da.. cred ca bine si rau exista, dar nu in noi, ci undeva la margine. In noi pare ca e un galben pal cu straluciri albastre.

Ora 11.


Deschizi ziarul, amesteci usor cu lingurita in cana de cafea si te cufunzi in lectura.